Fara un sens anume, haotic, asa se plimba sufletul in univers.
Un univers al sufletelor ca el, incet, incet vindecate, uitate, pierdute ... doar ranile si scarba cu care plecase ii aminteau acum de un inceput al lui, de un inceput al sufletelor intrun joc de noroc numit viata; sa stiti ca si sufletele, nu uita, isi amintesc, tin minte;
Iar acum vroia sa uite; de toate sufletele pitite, satule, scarbite; le lasase in urma ... caci ca si el, sufletul meu, mai sunt milioane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu