împreuna si separati.

"Cum putem pretinde ca intelegem si iubim un om caruia i-am construit o masca in care el nu s-ar fi recunoscut. Cum poti sa iubesti un neadevar ? "->M. Cartarescu

Iubim nedevaruri in permanenta, ne alimentam sufletul zi de zi cu miciile minciuni, promisiuni, sperante, vise pentru a continua ... suntem atat de talentati incat ajungem sa ne creem propriile masti pentru noi si pentru cei din jurul nostru.
Azi mi-am dat jos rimelul, fardul si am descoperit ca pot privi lumea cu aceiasi ochi mari, mi-am sters rujul si aveam acelasi zambet, am indraznit sa ies printre oameni sa ne privim altfel ...
Am fost aruncati intr-o lume in care am fost condamnati sa o intelegem singuri, sa o descoperim, sa ne adaptam conditiilor impuse de ea, sa privim neputinciosi cum ne schimba parerile, gandurile, sentimentele, cum schimba persoane ... cum lasa suflete ratacite, lipsite de curaj ... vroiam sa imi odihnesc sufletul ... sa nu il mai simt greu, apasator, condamnat sa accepte la nesfarsit neadevaruri, am aflat ce inseamna obisnuinta, nu, am invatat sa traiesc cu obisnuinta. S-a prins de mine si mi-a devenit " prietena " . Vroiam sa o " jignesc ", sa o indepartez de mine.
Nu cunosc drumul trupului meu, nu voi afla unde gandul si sufletul meu vor fi maine, daca trupul le va urma sau nu , stiu doar ca pentru o zi mi-as dori sa gandesc cu sufletul si sa iubesc cu mintea, alta ar fi lumea pentru mine.
Mi-as dori ca azi sa ma tradeze mintea, maine sufletul ... caci candva trupul si gandurile mele se vor odihni dar sufletul va continua sa rataceasca.

                                                                              ganduri si suflete

" Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost." 
                                                Octavian Paler
                                                                           

... spuse din inimi, pastrate in ganduri, uitate de oameni ...

" Azi as vrea sa fiu un fulg de nea pentru a nu-mi striga dispretul, nedreptatea, gandurile, un fluture cand vreau sa ating frumuseti, o pasare maiastra sa va privesc de sus, sa fiu picaturile reci ale ploii sa pot lovi tot ce nu imi place, sa ma fac simtita, auzita, sa pot zbiera ... sa fiu inteleasa ...
                        
                             sa uit ce e respectul pentru cei ce nu ma respecta

... iar mai apoi un curcubeu sa mi se zambeasca, un ghiocel sa vestesc noi inceputuri, sa caut prietenii uitate, intrerupte de noi, neintelese de ceilalti ...
                                          
                                              sa nu ating pamantul

... sa pot zambii cand vreau, sa plang cand simt, sa nu fiu intrebata "de ce ?", sa uit de sentimente, sa evadez din privirile celorlalti, sa imi simt sufletul liber, gandul departe ...
                                          
                                      sa fac ce simt nu ce mi se spune

... sa fiu ca si marea in acei ani ... linistita, agitata, furioasa ... sa ma intorc la tine in zbor sa iti privesc si eu "iubirile", caci noi , draga prietena, noi ti le-am lasat tie, izbeste-le de alte stanci pe alte tarmuri.
si imi zambesti ... stiind ca iti voi iubi mereu frumusetea ascunsa, ca te voi privi dincolo de aparente ...
                                          
                                    nu stiu cand ne vom mai intalnii

... iti simt nisipul fierbinte sub talpi, ma pierd in agitatie, iti privesc apusul iar in departare zambete cunoscute.
m-am asezat privind spre tine ... parca nu ne mai intelegeam ... ma atingeau alte raze, era alt rasarit

Vroiam sa fiu ca si vantul, cu gandul departe, sa urmez vise, sa implinesc dorinte "

                      Indrazneste tu, necunoscute, sa imi spui ca nu am dreptate !
                                                      

                       Din carti inchise in suflete ... ganduri ... amintirile lor

... si sunt doar un suflet ratacit ...

" Si mi-am gasit iubirea departe, intoarsa in trecut, cu spatele la mine ... zambea .
M-am intors si am plecat ...
Am iesit pe strazi intunecate, necunoscute, ma simteam intr-o alta lume, parca totul in jurul meu se schimbase ... nu mai aveam zambete, nu mai cunosteam fericirea. Nu mai simteam nimic, poate frigul de afara ma facea sa nu mai am simturi, imi tineam ochii deschisi, priveam inainte, lacrimile imi invadau obrajii rosii ... dar acum nici frig nu imi mai era.
Am inchis usa dupa mine, am lasat in urma tot ... tacerea ma cuprindea.
Imi era ciuda si aveam toate regretele din lume, mii de sentimente in contradictoriu imi invadau sufletul pustiu, pustiu, pustiu ... vroiam sa te urasc ... dar te iubeam .
Mi-ai deschis inima, ai iesit si mi-ai lasat un gol ... regrete iti vin acum in minte.
Inca am la tine cheia inimii si o vreau inapoi !
Vreau sa imi deschid inima, sa imi caut prietenii, zambetele, fericirea.
Sa ies pe strazi cu soare ...
Parca stiam ce se intampla, pierdusem nimic si castigasem enorm.
Am iesit in graba, alergam pe scari, am deschis usa ... si era soare " 


             Caci noi ne-am vazut, nu ne cunoastem ... inca nu am facut cunostinta !

Copilarie

Imi amintesc de copilarie ... aveam 12 ani cand inca ma jucam in fata blocului, jocurile copilariei, zambeam, alergam, imi urmaream desenele preferate, ma lasam greu convinsa sa merg la somn ... eram un copil intr-o lume a fericirii.
Curioasa de ce se intampla in jurul meu, neatinsa de era tehnologiei, de persoane care imi creeaza dependenta, obligata sa citesc o carte, sa urmaresc imaginile viu colorate, sa astern propriile idei si ganduri pe foaie si mai apoi cu mari emotii sa le prezint in fata colegilor si a doamnei profesoare ... atunci eram copil !
Inchisi intr-o lume a lor, in care doar ei au dreptate, condusi dupa proprile legi, captati de calculator, telefon, de persoane necunoscute luate drept exemplu, de cluburi si cafenele, de vicii ... de informatii primite "de-a gata " .
Suntem vinovati de ce se intampla cu tinerii nostri ...sunt ei mai dezvoltati si mai capabili fata de generatia trecuta?

Accept sa ne dezvoltam mintea, sufletul, sa gandim altfel, sa acceptam tot ce e nou si ne ajuta insa nu cu scopul de a ne  "ucide" actorii, scritorii, de a uita pe raft cartile, de a nu ne mai asterne pe hartie proprile idei si ganduri ... sunt prinsa si eu in era tehnologiei, nu imi mai imaginez viata fara calculator, telefon, informatie ... insa eu mi-am trait copilaria.
la 12 ani eram copil ... la 12 ani ei au cont pe facebook, adresa de mail, sute de ore in fata calculatorului, cartile uitate in rafturi, jocurile copilariei "distruse " , vise de a deveni staruri celebre aspiratii prea mari pentru un copil.
Toate acestea le-au primit de la noi ... am uitat sa ii invatam sa se joace, sa le punem o carte in mana ... le-am legalizat drogurile "cu risc minim de dependenta" ... am uitat sa ii educam ... iar ei au uitat ce e respectul.
si-au creat viata lor, hainele lor, limbajul lor... respect pentru asta si pentru faptul ca s-au educat singuri intr-o lume in care parca nu mai avem timp sa facem nimic ... pacat ca ne-am uitat copiii.
Doar generatii diferite ... iti mai amintesti de copilarie ?

Eram doar un copil care isi dorea sa fie mare ... acum imi caut copilaria ...

that was yesterday ...Yesterday is over !

" I've been around the world, beeing to a lot of places ... Seen a milion faces in a thousand times , but the moment I found you ... "
Uneori ne dorim sa nu fim noi ... departe de cei cunoscuti, de  locuri si strazi cunoscute, departe de iubiri, prietenii, regrete, ganduri si vieti intalnite ...  Vrem o lume in care sa avem curaj ...
Sa spunem Da, Nu, iubesc, urasc, nu  suport, imi doresc, visez ... Imi doresc sa impartasesc sentimente, ganduri, opinii ... va ganditi poate asa ... si acum fac asta ... de ce o alta lume ??!!
De ce nu avem curaj sa ne scoatem masca ??!! De ce e nevoie de ipocrizie ??!! falsitate ??!!
Suntem diferiti ... in fiecare moment suntem alti oameni, gandim altfel, ne schimbam opiniile, parerile . Vom da vina probabil pe anturaj, pe situatiile intalnite, pe fiecare persoana din jurul nostru insa nu pe noi . Nu avem curaj sa spunem ce gandim, ce ne deranjeaza, ce nu mai iubim, ce urâm, de ce ne-am indragostit ... unde ne dorim sa fim . As vrea sa pot opri gandurile ... Sa nu imi mai treaca in fiecare secunda prin minte mii de ganduri, vise, dorinte, sentimente ... sa fiu mereu acolo unde imi doresc ... sa ma surprind pe mine, sa fac ce vreau nu doar sa imi doresc ... imposibil !!!
Poate asa suntem ... si nu putem schimba nimic la noi !!!
iubim ... cum, cand, pe cine, pentru cat timp ??!! 
Exista iubiri neimpartasite, iubiri trecute, neconsumate ... iubiri pentru toata viata ati intalnit ?!
Nu avem curaj sa spunem ca iubim ... tinem ascunse secrete, iubiri ascunse adanc pe care le cunoastem doar noi si gandurile noastre . Avem capacitatea de a ascunde sentimente de a nega ca aceea dragoste ascunsa  exista. putem sa iubim o persoana fara sa o cunoastem ??, e oare posibil sa te indragostesti de zambetul, gesturile, privirea, trupul unei persoane fara sa ii asculti vocea, sa ii cunosti gandurile, sa ii explorezi trupul  ?? si ati fi surprinsi dar exista persoane ... fiecare din noi are o astfel de "iubire",  o iubire doar a noastra , neimpartasita lumii, tinuta departe de tot ce omul poate distruge cu un gand, gest, sentiment, o simpla vorba.


Mi-as dori sa am curaj sa spun toate astea, sa fug departe de lumea asta, sa imi traiesc iubirea, sa uit iubiri, sa am curaj sa vorbesc, sa cunosc, sa recunosc ca poate ea/el e iubirea mea, sa merite sa incerc, sa nu regret, sa zambesc,  sa reînvi sentimente uitate in inimi, ascunse in suflete calcate in picioare ... acum stiu de ce doare .
              
                                                                                                 unui prieten 

Daca timpul ar avea frunze ... ce toamna !

Unii cred in destin ... sunt convinsi ca nu poti schimba nimic, ca asa ti-e dat sa traiesti ... crede in viata, crede in oameni, crede in orele, zilele, saptamanile, lunile si anii pe care ii traiesti, crede in suflete pereche !

Ne facem planuri de VIITOR, nu ne e interzis sa visam, sa speram, sa credem ...

Viață ... ce inseamna pentru multi dintre noi asta ??!!

MA gandesc la distractii, prieteni, familie, facultate ...

... pentru altii  inseamna doar inca cateva ore, zile, luni sau poate ani langa cei dragi, pentru altii dispretul celor din jur doar prin simplul fapt ca sunt mai putin bogati, mai putin interesanti sau pur si simplu traiesc cu povara ca sunt diferiti de NOI[ asa ii consideram deoarece noi ne credem cei "perfecti"] !

SIDA ! citisem o postare a unui prieten pe blogul sau in care vorbea despre asta . sunt acei OAMENI diferiti de noi ??!! Da ... sunt diferiti prin simplul fapt ca isi accepta boala, incearca sa isi traiasca viata in mod normal insa se intalnesc la tot pasul de dispretul oamenilor din jur. Ar trebui sa intelegem ca e o boala care nu se ia prin simpla atingere, printr-o simpla discutie, sau sarut ! Nu am intalnit oameni bolnavi de sida, nu stiu cum voi reactiona daca ii voi intalni, stiu doar ca voi incerca sa ii accept , sa aflu ce e in mintea acelor care se gandesc ca au un timp limitat sa viseze, sa isi indelineasca dorintele , sa  traiasca intr-un timp scurt ce poate altii traiesc intr-o viata .

Mi-as dori sa cred ca isi traiesc VIATA la maxim, ca nu regreta nimic ... cU TOTi avem un timp limitat, ei au doar  ghinionul de a-si aminti asta mai des decat noi.

                                   Caci daca viata ar avea frunze ... ce viata ??!!!

first !

O zi de toamna frumoasa , calduroasa, deloc melancolica asa cum sunt majoritatea zilelor de toamna sau cum am fost "invatati" sa ii atribuim toamnei aceasta stare m-a indemnat sa fiu acum in fata calculatorului ... si nu stiu de ce. Cert e ca vroiam demult sa deschid acest blog...