Flori de fier

O liniste profunda
Asezata printre ei,
Intro toamna tarzie
A nucilor uscati si ei.

Nelinistea apare
Si vantul sufla greu,
Scartie si poarta
Ultimei intrari.

Te bati mereu de ziduri
De cruci, de acei necunoscuti,
Si simti mirosul mortii
Si-a florilor de fier.

Se aplecau si nucii,
Si plansul se-auzea,
Erau in negru toate
Si groaza ii stapanea.

Mereu pe-acel pamant,
Se-aud batai de cuie
Ce-astupa fata alba
A micului poet.

Din ani trecuti ...

Nu am cum sa imi aduc aminte de ceva ce am trait prea putin, anii comunismului. Stiu totul dar parca prea putin, de la parinti, apropiati, televizor. Sutele de documentare despre revolutie si viata de atunci ma fac sa simt fiori in tot corpul si o neliniste ametitoare cand ma gandesc la cei ucisi, la privarea de libertate, la dreptul meu, al vostru de a spune nu, nu vreau, la dreptul meu de a-mi apartine ceva pentru care am muncit.
S-a tras ... in oameni nevinovati, in tineri studenti, in copii. In oameni simpli satuli de modul in care traiau, in oameni ce isi doreau libertatea.
Suntem liberi ... cu pretul a sute de vieti pierdute, liberi sa ne strigam neajunsurile, nedreptatea, nelinistea.Dar suntem liberi degeaba.
Dar cine sunt cei care ne conduc acum ? De ce ei ?
Nimeni nu face nimic.Toti vrem mai mult, toti vrem sa ni se schimbe viata, nimanui nu ii convine nimic din ce se intampla, insa stim sa ne cerem drepturile doar pe la colturi, la o masa cu prietenii, si atat.
3 zile de greva iar mai apoi ne conformam cu faptul ca nu am obtinut nimic si fiecare isi continua treaba sub aceiasi stare de nemultumire.
Azi nu vor circula trenurile, maine autobuzele, azi nu deschidem tribunalele, azi nu se face scoala sau de maine 3 zile nu cumparam benzina, nu e suficient.
Oameni disperati care vor sa dea exemplu incearca metodele extreme. Nu asta e solutia, cei care vor avea de suferit veti fi voi si familiile voastre. Pentru popor, niste eroi uitati mult prea devreme, pentru tara ... un regret ... lucrurile vor continua in acelasi mod.
Daca nu iti convine ceva spune, daca vrei sa iti strigi disperarea fa-o. Nu singur caci nu te va asculta nimeni, impreuna putem face mai mult, nu prin violenta ci prin unitate.
Te invit sa cauti pe internet un documentar despre revolutie, sa vezi cum s-a trait atunci si cum e acum. Diferente ?!
Sau poate e de ajuns numele celor ucisi si varsta lor la finalul documentarului, sau cei a caror identitate nu se stie nici acum, sau cei ingropati in gropile comune pentru a li se pierde identitatea. Tu decizi, ti-ai castigat acest drept.
 http://www.youtube.com/watch?v=2eiQ4sLsC00 --> In memoriam Cristi Paturca 

Puncte cardinale.

Mi-e dor de-o liniste profunda
A mintii mele, a sufletului meu ,
Mi-e dor de zilele cu soare,
Mi-e dor sa te-aud,
Sa te privesc, sa te simt.

Imi caut vara,
Imi caut marea.

Imi place sa te stiu pustie
Singura si nerabdatoare.
Asa cum tie iti place doar vara,
Sa te zbati puternic,
de stanci,
de maluri,
sa iti strigi disperarea.

In egoismul tau
iubesti doar vara
In egoismul tau
iubesti infinitatea ...
valurilor tale.

Ti-e dor de soare,
Cum ii e desertului dor de ploaie,
Ti-e dor sa ne auzi, sa ne simti,
Mi-e dor de mare.

Imi place sa te stiu trista
Departe si rece.
Asa cum tie iti place doar vara,
Sa ai nisipul fierbinte,
nopti lungi
si dimineti tarzii.

In egoismul tau
ne iubesti doar vara
In egoismul nostru
ne cautam iar marea.

Sub alte forme, iar tu.

Am deschis ochii
Si era lumina,
O lumina atat de puternica
incat ma-ntrebam ce se intampla,
Intamplarea facea ca te-am vazut,
Iar tu, sub alte forme
puneai stapanire,
Pe tot ce am, iubesc, si e al meu.

Mi-ai inghetat inima
Iar sufletul,
Sufletul mic nu mai avea simturi.
Iar tu, sub alte forme
te-ai intors.

Caci ai mereu timpul tau,
Nu ma intrebi daca vreau
sa te intorci, sa ma atingi.

Priveam spre tine, si ...
si nu te-ntelegeam,
Atat de alb in jur,
Si plin de frig in suflet.

Cautam soarele,
Stiam ca doar de el
Iti e frica,
Priveam spre tine
si ma-ntrebam
De ce acum ?
Iar tu, sub alte forme
puneai stapanire,
afara doar ningea.

Aceea e femeia.

Sa iubeasca cand e iubita,
Cand e uitata, sa zambeasca,
sa isi inchida sufletul
departe de tine.


Sa iti intoarca spatele,
Sa nu verse lacrimi, sa nu aiba decat
regretul
ca te-a cunoscut, si te-a primit in suflet,
Sa nu aiba suflet atunci cand trebuie sa
plece,
Sa stie cat merita, si cat nu primeste,
Sa iti intoarca spatele,
Sa nu priveasca
in urma
cat a daruit si tu nu ai apreciat,
Sa uite ca tu ai fost
mereu
intors cu spatele la ea.

Dor de iubire.

La umbra pomilor uitati
De-atatea veacuri de iubire,
Gasesc si-acum acelasi lac
Pierdut sub cerul plin de stele.

Aceiasi doi indragostiti
Îmbratisati priveau spre ele,
Neconteniti la umbra pomilor uitati
Scriau iubiri in stele.

Necunoscuti vorbesc si-acum
De-o frageda femeie,
Ce-si striga dorul ei ascuns
Mereu spre-aceleasi stele.

La umbra pomilor uitati
De-atatea veacuri de iubire,
In lipsa fragedei femei
Doar lacul isi mai striga dorul.

Am pasit in viata ...

Urmez un curs al meu pe drumul vietii nerabdatoare sa aflu ce ma asteapta. Nu mi-a spus nimeni de rascruci si de alegeri, caci eu va trebui sa imi construiesc mereu, mereu o continuare.
Am pasit in viata si m-ai invatat sa cunosc, sa aleg, sa citesc, sa scriu, sa vorbesc.
Am pasit in viata si-aveam o inima, un suflet si ganduri.Nu m-a invatat nimeni ce sa fac cu ele. Mi-ai spus ca voi iubi, ca imi vor trece mii de ganduri prin minte, ca imi vor patrunde oameni in suflet, ca ii voi lua cu mine mereu, ca voi avea dezamagiri, iubiri, zambete si lacrimi.
Am pasit in viata si am stiut mereu ca ma vei astepta cand o sa vreau sa ma intorc, sa plang pe umarul tau, sa rad cu tine, sa iti spun ce nedreapta e viata, sa fiu iubita neconditionat. Sa iti simt obrajii calzi si mana care imi mangaie si acum parul.
Imi calauzesti si acum pasii, imi asculti visele, imi implinesti dorintele.
Esti dorinta mea implinita.

                                                                         Multumesc mama !

" Si m-ai primit in brate
  Stiind cine sunt,
  Sunt o parte din inima ta,
  O parte din visele tale
  O parte din trupul tau. "

Pe-acelasi drum ...

Pe-acelasi drum si azi zaresc
Umbra amintirii tale,
Pe drumul lung si-acum zaresc
Mereu aceleasi stele.

Caci amintirile trecute
Ma-ndeamna catre tine,
Mereu spre-aceleasi inceputuri
Sa retraim o amintire.

La fel ca ieri va fi si azi
Pe-acelasi drum, aceleasi stele,
Acelas' dor nestins de ani
In gandurile mele.

Mihai Eminescu


Poet


Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân’la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Si rufos şi deţuchet
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

 in memoriam Mihai Eminescu

Tu si eu. Prea putin noi.

Te-am intalnit pe tine
Si te-am numit fericire,
Caci tu imi aduceai
zambete, sclipiri, si bucurii

Eram si eu
Si-am hotarat sa fim, si, noi.

Cand te-ai desprins de mine,
Te-am intalnit pe tine
Si te-am numit tristete,
Caci tu imi aduceai
regrete, lacrimi si frustrari.

Cand te-ai desprins de mine,
Te-am intalnit pe tine
Si te-am numit dor,
Dor de tine, dor de mine, dor de noi.

Azi as vrea sa te-ntalnesc pe tine
Fericire,
Sa-ti spun ca mi-e dor.
Sa te-ntalnesc pe tine
Tristete,
Sa-ti spun ca sunt fericita.
Sa te-ntalnesc pe tine
Dor,
Sa-ti spun ca sunt trista.

Fericire, tristete si dor azi suntem tu si eu,
Prea putin noi.

Nichita Stănescu

Ce bine că esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Promisiuni de an nou

<-- " Azi vreau acasa, ieri am vrut acasa, maine in mod sigur o sa vreau acasa, nu mai trec in agenda ca n-o sa uit "

Deja 10 zile din noul an si inca aud in jurul meu " La multi ani" , " Ce ai facut de rev ?" ,"Cum esti in noul an ? " ...
Sincer ... deja devine plictisitor.
In ultimele zile din 2010 nu auzeam decat, "de la anul cu siguranta voi renunta la fumat", "de la anu voi incepe aceea dieta", "de la anul voi avea job nou","de la anu nu mai fac aia", " de la anu ma voi schimba", de la anu imi promit multe, multe si inca cateva asa ca  pentru an nou.
Spune-mi tu prietene daca ai renuntat la fumat, anul a inceput, spune-mi tu daca ai reusit sa faci ceva din ce ti-ai propus pentru noul an. Si nu , nu merge scuza, abia a inceput anul, am timp pentru toate ... caci tu singur ti-ai promis ... de la anu.
Sunt insa curioasa de un singur lucru : De ce avem nevoie de o trecere atat de nesemnificativa ca anul nou pentru a face atatea lucruri ... ma scuzi ... pentru a ne promite atatea ?!
De ce nu de maine voi fi altu, de saptamna asta ma las de fumat, incep dieta, fac ce mi-am propus,de luna asta nu voi mai fi asa cum ma stiti. Anul nu incepe doar pentru ca se schimba o simpla data, caci nu toti ne-am nascut la 1 ianuarie si nu toti vom muri la 31 decembrie ...
De ce sa nu avem anul nostru, sa inceapa atunci cand ne dorim, atunci cand suntem pregatiti intradevar sa schimbam ceva, sa avem calendarul nostru.
Poate azi imi doresc aceea zi din acel an, poate maine vreau sa incep aceea saptamana din acel an uitat, acele nopti de zambete si distractii din toti anii, acel craciun, aceea sarbatoare, aceea zi de nastere, aceea zi acasa, aceea vara, iarna, toamna, acel inceput de primavara, noi vise, promisiuni si nu doar atat.
Caci anul meu incepe acum ...

                                                                     by the way ... succes in anul vostru

"Iubiti ce vreti, dar iubiti ! Nimic nu e mai dezastros decat infirmitatea inimii !  "


                                                  Radu Beligan

" Nu ma deranjeaza sa traiesc in lumea barbatului atata timp cat pot fi o femeie in aceasta lume "
                                                    
                                                            Marilyn Monroe

" O femeie care crede ca este inteligenta cere drepturi egale cu barbatul, o femeie inteligenta, nu. " Sidonie- Gabrielle  Colette