marți, 30 noiembrie 2010

Copilarie

Imi amintesc de copilarie ... aveam 12 ani cand inca ma jucam in fata blocului, jocurile copilariei, zambeam, alergam, imi urmaream desenele preferate, ma lasam greu convinsa sa merg la somn ... eram un copil intr-o lume a fericirii.
Curioasa de ce se intampla in jurul meu, neatinsa de era tehnologiei, de persoane care imi creeaza dependenta, obligata sa citesc o carte, sa urmaresc imaginile viu colorate, sa astern propriile idei si ganduri pe foaie si mai apoi cu mari emotii sa le prezint in fata colegilor si a doamnei profesoare ... atunci eram copil !
Inchisi intr-o lume a lor, in care doar ei au dreptate, condusi dupa proprile legi, captati de calculator, telefon, de persoane necunoscute luate drept exemplu, de cluburi si cafenele, de vicii ... de informatii primite "de-a gata " .
Suntem vinovati de ce se intampla cu tinerii nostri ...sunt ei mai dezvoltati si mai capabili fata de generatia trecuta?

Accept sa ne dezvoltam mintea, sufletul, sa gandim altfel, sa acceptam tot ce e nou si ne ajuta insa nu cu scopul de a ne  "ucide" actorii, scritorii, de a uita pe raft cartile, de a nu ne mai asterne pe hartie proprile idei si ganduri ... sunt prinsa si eu in era tehnologiei, nu imi mai imaginez viata fara calculator, telefon, informatie ... insa eu mi-am trait copilaria.
la 12 ani eram copil ... la 12 ani ei au cont pe facebook, adresa de mail, sute de ore in fata calculatorului, cartile uitate in rafturi, jocurile copilariei "distruse " , vise de a deveni staruri celebre aspiratii prea mari pentru un copil.
Toate acestea le-au primit de la noi ... am uitat sa ii invatam sa se joace, sa le punem o carte in mana ... le-am legalizat drogurile "cu risc minim de dependenta" ... am uitat sa ii educam ... iar ei au uitat ce e respectul.
si-au creat viata lor, hainele lor, limbajul lor... respect pentru asta si pentru faptul ca s-au educat singuri intr-o lume in care parca nu mai avem timp sa facem nimic ... pacat ca ne-am uitat copiii.
Doar generatii diferite ... iti mai amintesti de copilarie ?

Eram doar un copil care isi dorea sa fie mare ... acum imi caut copilaria ...

marți, 9 noiembrie 2010

that was yesterday ...Yesterday is over !

I've been around the world, beeing to a lot of places ... Seen a milion faces in a thousand times , but the moment I found you ... "
Uneori ne dorim sa nu fim noi ... departe de cei cunoscuti, de  locuri si strazi cunoscute, departe de iubiri, prietenii, regrete, ganduri si vieti intalnite ...  Vrem o lume in care sa avem curaj ...
Sa spunem Da, Nu, iubesc, urasc, nu  suport, imi doresc, visez ... Imi doresc sa impartasesc sentimente, ganduri, opinii ... va ganditi poate asa ... si acum fac asta ... de ce o alta lume ??!!
De ce nu avem curaj sa ne scoatem masca ??!! De ce e nevoie de ipocrizie ??!! falsitate ??!!
Suntem diferiti ... in fiecare moment suntem alti oameni, gandim altfel, ne schimbam opiniile, parerile . Vom da vina probabil pe anturaj, pe situatiile intalnite, pe fiecare persoana din jurul nostru insa nu pe noi . Nu avem curaj sa spunem ce gandim, ce ne deranjeaza, ce nu mai iubim, ce urâm, de ce ne-am indragostit ... unde ne dorim sa fim . As vrea sa pot opri gandurile ... Sa nu imi mai treaca in fiecare secunda prin minte mii de ganduri, vise, dorinte, sentimente ... sa fiu mereu acolo unde imi doresc ... sa ma surprind pe mine, sa fac ce vreau nu doar sa imi doresc ... imposibil !!!
Poate asa suntem ... si nu putem schimba nimic la noi !!!
iubim ... cum, cand, pe cine, pentru cat timp ??!! 
Exista iubiri neimpartasite, iubiri trecute, neconsumate ... iubiri pentru toata viata ati intalnit ?!
Nu avem curaj sa spunem ca iubim ... tinem ascunse secrete, iubiri ascunse adanc pe care le cunoastem doar noi si gandurile noastre . Avem capacitatea de a ascunde sentimente de a nega ca aceea dragoste ascunsa  exista. putem sa iubim o persoana fara sa o cunoastem ??, e oare posibil sa te indragostesti de zambetul, gesturile, privirea, trupul unei persoane fara sa ii asculti vocea, sa ii cunosti gandurile, sa ii explorezi trupul  ?? si ati fi surprinsi dar exista persoane ... fiecare din noi are o astfel de "iubire",  o iubire doar a noastra , neimpartasita lumii, tinuta departe de tot ce omul poate distruge cu un gand, gest, sentiment, o simpla vorba.


Mi-as dori sa am curaj sa spun toate astea, sa fug departe de lumea asta, sa imi traiesc iubirea, sa uit iubiri, sa am curaj sa vorbesc, sa cunosc, sa recunosc ca poate ea/el e iubirea mea, sa merite sa incerc, sa nu regret, sa zambesc,  sa reînvi sentimente uitate in inimi, ascunse in suflete calcate in picioare ... acum stiu de ce doare .
              
                                                                                                 unui prieten