Iubim nedevaruri in permanenta, ne alimentam sufletul zi de zi cu miciile minciuni, promisiuni, sperante, vise pentru a continua ... suntem atat de talentati incat ajungem sa ne creem propriile masti pentru noi si pentru cei din jurul nostru.Azi mi-am dat jos rimelul, fardul si am descoperit ca pot privi lumea cu aceiasi ochi mari, mi-am sters rujul si aveam acelasi zambet, am indraznit sa ies printre oameni sa ne privim altfel ...
Am fost aruncati intr-o lume in care am fost condamnati sa o intelegem singuri, sa o descoperim, sa ne adaptam conditiilor impuse de ea, sa privim neputinciosi cum ne schimba parerile, gandurile, sentimentele, cum schimba persoane ... cum lasa suflete ratacite, lipsite de curaj ... vroiam sa imi odihnesc sufletul ... sa nu il mai simt greu, apasator, condamnat sa accepte la nesfarsit neadevaruri, am aflat ce inseamna obisnuinta, nu, am invatat sa traiesc cu obisnuinta. S-a prins de mine si mi-a devenit " prietena " . Vroiam sa o " jignesc ", sa o indepartez de mine.
Nu cunosc drumul trupului meu, nu voi afla unde gandul si sufletul meu vor fi maine, daca trupul le va urma sau nu , stiu doar ca pentru o zi mi-as dori sa gandesc cu sufletul si sa iubesc cu mintea, alta ar fi lumea pentru mine.
Mi-as dori ca azi sa ma tradeze mintea, maine sufletul ... caci candva trupul si gandurile mele se vor odihni dar sufletul va continua sa rataceasca.
ganduri si suflete
