Ma simteam bolnava, fara puteri,refuzam sa cobor din pat; ma priveam in oglinda si nu ma recunosteam.
Incepusem sa imi caut simptomele tuturor bolilor, insa nimic, dar totusi nu eram eu, ma durea undeva in spatele inimii.
Pitit, satul, scarbit. Mi-am intins mana si l-am tras afara sa-l privesc. Era sufletul ranit, suferea.Pentru prima data stateam si ne priveam. Refuza sa vorbeasca, dar stiam cine ii facuse asta.
Si-acum am hotarat eu pentru el ... Era timpul sa se piarda in univers ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu